luni, 6 aprilie 2015

Anya von Bremzen - Arta bucătăriei sovietice

Nu catalogaţi cartea după titlu! Nu este o carte de bucate, ci o foarte frumoasă poveste de familie cât se poate de reală care pleacă de la mâncare şi de fapt sfârşeşte prin a evoca istoria Uniunii Sovietice. Structurată în 10 capitole, fiecare cuprinzând un deceniu, povestea acestei femei cu nume de baroneasă, o sovietică din tată rus şi mamă evreică sovietizată, porneşte din 1910 cu ultimele zile ale ţarilor şi se termină dincolo de 2010, cu Rusia din vremea lui Putin. În prezent autoarea este un cunoscut Master Chef în USA, unde a emigrat în anii '70 alături de mama sa. Le puterm urmări pe amândouă în acest filmuleţ. La sfârşitul cărţii avem 10 reţete sovietice clasice, câte una pentru fiecare zece ani. În rest întâmplări cu Lenin, Stalin, Brejnev, Hruşciov, Gorbaciov, etc, poveşti de pe la cozi ori din timpul foametei din Al Doilea Război Mondial, crâmpeie din viaţa oamenilor simpli, locuitori ai vastului imperiu, glume şi bancuri, nostalgie după comunism, capitalismul din prezent, dar, bineînţeles, şi multe referiri la mâncare, la cum mâncau sovieticii, la ce mâncau sovieticii, la cum îşi procurau şi preparau hrana. Cartea mi-a fost foarte pe plac, pentru că este o istorie spusă de cineva din popor, fără nimic sofisticat, scrisă pe înţelesul tuturor. Istoria Uniunii Sovietice cu bune şi rele. Şi desigur, nu putem uita nici factorul gastronomic, evidenţiat în stilul lui Radu Anton Roman, ori poate în stilul Mircea Dinescu care are la televiziune o emisiune în care amestecă gastronomia şi politica. Să încheiem cu două dintre bancurile care mi-au plăcut cel mai mult. Sunt o grămadă în carte.

- Îmi feliaţi 100 de grame de kolbasa?, întreabă un bărbat într-un magazin.
- Aduceţi kolbasa şi feliem, îi răspunde vânzătoarea.
(kolbasa este un mezel fiert, un fel de parizer)

Gorbaciov în vizită la uzină, stă de vorbă cu muncitorii.
- Ei, tovarăşi, aţi putea munci la fel după o sticlă de vodcă?
- Sigur, răspund muncitorii.
- Dar după două?
- Mda.
- Bun, dar după cinci?
- Păi nu ne vezi că muncim? Ce mai întrebi?

3 comentarii:

  1. o gasim pe undeva moka ?? sa o xeroxez gen dau jos de pe net???
    fain scrii .. baga mare ceva cu/despre pasti ...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ai convins, cartea pare foarte interesantă și, cred eu, pe gustul meu, deși nu mă pasionează gastronomia în mod special. Am trecut-o în wishlist - și chiar azi îi spuneam unei prietene că nu mai cumpăr nimic o perioadă...
    Mi-a plăcut și filmulețul, l-am văzut de trei ori. :)) M-a amuzat partea când mama și fiica spun 'да' una după alta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mi-o imaginam atat de dolofana pe scriitoare :)
    O carte pe care mi-a facut-o sotia cadou de ziua mea. Cumparata din Ploiesti cu vreo 15 ore inainte de nastere celui de-al doilea baiat.

    RăspundețiȘtergere