Graham Greene - Omul nostru din Havana

Personajul cărţii este un vânzător de aspiratoare (un fel de Kirby probabil din câte observăm pe copertă) în Havana anilor '50, un oraş plin de baruri, de prostituţie şi pornografie. Un obicei al locului şi probabil nu numai, reprezintă vânzarea de poze porno, cu siguranţă un substituent al siteurilor de specialitate din zilele noastre. Omul nostru colecţionează sticle de whisky în miniatură (d'alea de se dau pe avion) şi este un băutor de daiquiri (o băutură de care am aflat prima oară în cartea Sputnik Sweetheart şi pe care am consumat-o într-un bar bucureştean, părându-mi-se cam feminină). E divorţat şi are o fată de 17 ani, care îl cam rupe de bani, astfel încât bietul om este în căutare de un venit suplimentar, treaba cu aspiratoarele nemergând prea grozav. La ţanc este racolat de Serviciile Secrete Britanice şi devine spion, într-o acţiune care respectă şablonul scrierilor amuzante cu spioni destul de tălâmbi care nu au nimic în comun cu această meserie. Uşoară, de citit în tren, amuzantă pe alocuri, nu ceva ieşit din comun. Potrivită pentru un foileton dintr-un ziar ce apare duminica. Mult dialog, ce dă impresia de scheci TVR de acum 50 de ani. Nu e o carte rea şi îi dau aşa cum anticipam pe blogul Cafea cu Taifas nota 7/10. ps: Mi-a plăcut mult faza în care Wormold şi căpitanul Segura joacă dame cu sticlele de whisky şi cele de bourbon.