Muzică cultă. Lapte. Spania.

Este marţi seara şi ascult Brahms, Hungarian Dance No. 1 in G minor. Habar nu am ce înseamnă G minor, dar muzica sună foarte bine în interpretarea Filarmonicii de Stat din Viena. Eufrosin Potecă îmi suflă în cască că asta nu e muzică de pus la botez. Este marţi seara şi totul în jur este liniştit. Nevastă'mea îmi spune că muzica simfonică merge bine la peşte. Este marţi seara, orele 21:30. Încet, încet lumea merge la culcare cu gândul la o nouă zi de muncă. Luminile caselor se sting una câte una, iar pe cer se aprind stelele. Firea pare împietrită. În jur răsună doar muzica purtându-ne cu paşii ei magici spre alte lumi. "Nu mai este lapte" se aude în spatele meu abia desluşit, pe acordurile celebrului dans ungar numărul 5, ale cărui acorduri le recunoşti chiar dacă nu eşti o somitate în muzică. Nu mai este lapte? Din nou la Lidl. Şoseaua pustie este luminată electric. Drumul trece peste o cale ferată. În depărtări se aud câinii lătrând. Tic-tic se aude ecoul de la închiderea centralizată a maşinii. Parcarea este aproape goală. Trecut de ora 22. Ce nebun mai vine la Lidl acum? Intru în magazin. Oare mai este penurie de lapte? Colegul meu de la corporaţie, Daniel, povestea mai demult că într-o seară la Lidl nu a găsit lapte. Nu, acele vremuri sunt demult apuse. Este belşug de lapte. Albastru de 1,5% sau roşu de 3%. Făcut în România sau Polonia. Iau din cel românesc. 6 litri. Cineva cântă Oda bucuriei în magazinul Lidl. Atras de sunete ajung lângă un bărbat cu barbă neagră care loveşte xilofonul cu mare îndemânare. Un xilofon pentru copii, o jucărie, însă omul bate cu atâta pricepere cântând Oda bucuriei care se aude în tot magazinul. Mi-am dorit să fie Eufrosin Potecă cu mine în magazinul Lidl. Ar fi luat beţele xilofonului din mâna bărbosului şi ar fi interpretat cu mare pricepere Simfonia a 8 a neterminată a lui Schubert. Şi ar fi cântat pe rând câte o melodie bărbosul şi apoi Eufrosin, iar angajaţii Lidl ar fi aranjat marfa în rafturi vrăjiţi de muzică până dimineaţa.

Ajung la casă cu laptele. A trecut de ora închiderii. "Aţi fost în Spania?", mă întreabă casiera, o femeie între două vârste, însă atrăgătoare. "Da. De unde ştiţi?". "Păi văd că aveţi şapcă şi astfel de şapcă numai acolo se găseşte.". Nu vreau să par burghez şi îi spun: "Da. Am fost să-mi caut de muncă în Spania.", la care femeia: "Aaaa, eu am fost în concediu.". Înghit în sec, plătesc, iau laptele şi plec spre casă. Ionescu îmi suflă în cască ca Dvorak cu ale sale Slovanske tance cu siguranţă reprezintă o opţiune bună pentru botez.