Până la Fetești și înapoi

Pe 3 ianuarie 2012 scriam despre vechiul drum de mare, evocând călătoria pe această rută făcută cu 4 zile înainte, venind de la Constanța. Pe atunci nu aveam copii, acum avem doi. A doua zi de Paște, anul 2015. Este după-amiază și nevastă'mea propune să plecăm undeva cu mașina, ca să nu mai țipe bebelușul. Hai pe drumul vechi de mare! Hai până la Fetești! Bebelușul doarme liniștit, iar noi ne bucurăm de peisajul acestei lumi triste peste care apune soarele. Am oprit într-o parcare ca să pozez un vechi han, unde odinioară poposeau drumeții, delectându-se cu o scăricică de porc. Ruină, care amintește omului că nimic nu este veșnic pe pământ. Cad imperii, se schimbă conducători, sisteme economice despre care credeam că vor dura pentru totdeauna sunt înlocuite cu altele. Progresul pe unii îi ridică, pe alții îi îngroapă. Unii se îmbogățesc, alții sărăcesc. Dacă nu ar fi existat autostrada A2, în locul acestei ruine poate am fi găsit un restaurant renumit.

Puțin mai încolo, după linia ferată, o altă clădire ruinată foarte ciudată. Nu-mi explic la ce ar fi servit. "Pozează ca să-l întrebi pe Ionescu!", îmi sugerează nevasta. Sigur. Pozez. Ionescu este cel mai cult om de pe blogul nostru și el pe toate le știe.

Sus, în tăriile cerului, avioanele își urmează ruta și nu țin seama la peisajul dezolant din preajma vechiului drum de mare. Noaptea ne împresoară pe negândite, iar în orașul Fetești se zăresc puține luminițe. În preajma orașului trăiesc milioane de oi. Nu ați auzit de fabrica de lactate din Fetești? Aici se produce binecunoscutul cașcaval de oaie Dobrogea. Costă cam pe la jumătate de milion kilogramul. Dar ce? Mai e al nostru cașcavalul? E cumpărat de corporația Five Continents Trading, niște americani am impresia. Nimic nu mai e al nostru. Poate doar regretele de pe vechiul drum de mare.

Drumul de întoarcere îl străbatem pe A2 și ne oprim să respirăm capitalism la benzinăriile de pe margine, străluciri burgheze în pustiul Bărăganului. Este ora 22. Luni seara. Savurez o cutie de Pepsi Cola la benzinăria KazMunayGas. Mănânc chipsuri cu sare și privesc la un grup de motocicliști cu geci de piele. Bebelușul suge liniștit lapte. Mașinile gonesc pe cele două benzi către capitală. Avioanele merg prin cer către destinații exotice. Un tren de noapte urlă prin apropiere. S-a lăsat răcoare. Plecăm și noi către oraș.