Aldous Huxley - Minunata lume nouă

Când eram mici și fără prea multă minte ne spuneam unul altuia: "Bă, da' zici că ești făcut din labă!" sau "Pe tine te-au făcut în eprubetă" și habar nu aveam despre utopia lui Huxley situată în anul 632 din era Ford, când oamenii chiar se fac în eprubete. Dumnezeul acum e Ford, da, inginerul ăla care a produs automobilul de serie cu același nume, iar anul 1908 când a ieșit primul model Ford T este anul Zero, iar T-ul este actuala cruce. Cartea a fost scrisă în 1932, când bietul Ford era în viață. Mă întreb ce o fi zis despre nebunia lui Aldous Huxley. În noua lume oamenii sunt controlați încă de la naștere. Poți scoate din eprubetă orice dorești, oameni de tip alfa, beta, gamma, delta sau epsilon. Epsilon sunt cei mai proști, un fel de gunoieri și îți ies dacă în eprubetă torni peste compozitie și ceva alcool. Oamenii alfa sunt cei mai șmecheri, directori, conducători. Fiecare tip de om este programat astfel încât să fie mulțumit de condiția sa. Programările se fac în timpul somnului când fiecare individ ascultă la un megafon o serie de fraze rostite de zeci de mii de ori. Fiecare individ aparține tuturor. Sexul se face numai pentru plăcere, nicidecum pentru procreere. Fiecare face sex cu cine vrea și nimeni nu se supără, ci chiar este încurajat acest fapt. Oamenii nu îmbătrânesc, nu se îmbolnăvesc, ci doar mor subit pe la 60 de ani făra niciun regret. Nu există sentimente. Toată lumea ia droguri, care se distribuie la locul de muncă. Toată lumea muncește și este încurajat consumatorismul. Nimeni nu este liber, ci condiționat să trăiască doar în folosul societății. Viața este controlată amănunțit, dar nimeni nu realizeză asta. Acesta este fundalul romanului, iar pe acest fundal un tânăr alfa care are ceva trăsături de epsilon (greșeala cu alcoolul în eprubetă pomenită mai sus) și o foarte frumoasă tânără beta pleacă cu racheta super rapidă de la Londra spre New Mexico să viziteze rezervația cu sălbatici, sălbaticii fiind oameni care trăiau ca pe vremuri.

Da. Mi-a plăcut cartea, este foarte bună și te face să realizezi că povestea nu este doar o utopie, ci e chiar ceva real. Nu suntem noi oare controlați zi de zi? Nu ni se pun prafuri în mâncare ca să creeze dependența? Nu mâncăm de fapt prafuri? Nu suntem încurajați să consumăm cât mai mult? Nu există epsiloni care să muncească pentru alfa și să fie mulțumiți cu asta? Undeva, la vreo 30 de ani după ce a scris cartea, Huxley a revenit cu un eseu în care se miră și el că previziunile din roman s-au adeverit. Te și înspăimânți citind această scriere. Nota 9/10 și o dovadă că Eufrosin alege cărți bune pentru cadourile de ziua oamenilor, contrar celor spuse de Falsul Ionescu în postul precedent.